Îmi este dor...

     Îmi este dor de copilărie,de perioada în care nu aveam nici o grijă,în care totul mi se părea simplu și uşor,iar timpul se scurgea lent,fără a-mi lăsa impresia că puteam face mai mult decât am făcut.Totul era simplu,lumea în care trăiam atunci părea liniștită,frumoasă și perfectă.
     Îmi este dor de momentele petrecute împreună cu persoanele dragi,de colegii din şcoală și din liceu,de tot ceea ce am trăit până acum.

     Îmi este dor de persoanele iubite care au plecat într-o lume mai bună și perfectă.Îmi este dor de bunicul și de alintul lui.Îmi este dor să-mi spună ,,struguraș”(acesta era alintul pe care îl folosea pentru mine),să mai vină așa cum făcea în diminețile copilăriei,să mă trezească alintându-mă și spunându-mi : ,,Este dimineaţă și strugurașul trebuie să se trezească pentru a merge la școala”. 

     Îmi este dor de alintul bunicii,de alintul pe care-l primeam în fiecare dimineaţă din partea mamei.Îmi este dor de tot ceea ce am trăit.

     ÎMI ESTE DOR DE COPILĂRIE!